...în Antarctica A zărit, Apolodor, Antarctica printre gheţari. Viscolea îngrozitor Cu fulgi de gheaţă reci şi tari. Tot neamu’ lui Apolodor L-a primit la debarcare, Adunat cu mic, cu mare Şi au cântat cu toţii-n cor: Bunicul Apolodorin (cel mai în vârstă pinguin), Mama Apolodorica (o pinguină atâtica), Tata Apolodorel (un pinguin mărunt şi chel) şi unchiul Apolodorini, neamurile şi vecinii. Şi au cântat cu toţii-n cor, Iar pe deasupra tuturor Şi-a risipit Apolodor Superba voce de tenor. Era un frig îngrozitor, Mai frig ca-n orice răcitor, Un ger tăios ca un cuţit Şi-un viscol nemaipomenit. Şi-şi amintea Apolodooor De foştii lui colegi din coor Şi parcă îi vedea în faţă: Tiţ zâmbea pe sub mustaţă, Cămila Suzi ca o mamă Îl învăţa o nouă gamă. Tiţ zâmbea şi-l întreba: "Ţi-e dor, ţi-e dor, Apolodor?" Ofta, ofta Apolodor: "Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor mi-e dor.." Unchiul Apolodorini, Neamurile şi vecinii, Tata Apolodorel, Stăteau grămadă lângă el, Dar el ofta, ofta de zor: "Mi-e dooooor!" Ofta, ofta Apolodor: "Mi-e dooooor!" Ofta, ofta, ofta de zor... Şi a plecat Apolodor.